Silviu Aroneţ

ADUNAREA ECUMENISTĂ de la Sibiu, din luna septembrie a.c. chiar dacă nu a avut nici o relevanţă pentru unitatea Bisericii lui Hristos [1], cea „Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” a avut darul, cel puţin pentru vremurile apostate în care trăim, de a despărţi oile de capre. Şi a oferit prilejul de a face a face o serie de observaţii.

O primă o observaţie ar fi că finanţarea ereticei adunări s-a făcut (şi) din bani publici, din banii contribuabililor creştini ortodocşi. Astfel, Guvernul României, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, a pus la dispoziţia organizatorilor, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, respectiv Arhiepiscopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Alba Iulia şi Făgăraş, suma de 1.400 mii lei (deci aproape 1,5 milioane lei în monedă nouă, respectiv circa 500 mii Euro) din Fondul de Rezervă bugetară a Guvernului pe anul 2007 (vezi HG. Nr.423/09. 05. 2007, publicată în M. Of. nr. 315/11. 05. 2007). Deci, se poate spune că, fie cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă ortodocşii români au sponsorizat panerezia secolului.

Din alt punct de vedere, în ciuda participării numeroase, circa 2500 de invitaţi, reprezentanţi ai bisericilor europene, doar 16 membri ai Sfântului Sinod au participat la adunarea de la Sibiu. Deci trei sferturi dintre sinodali, spre cinstea lor, au lipsit de la cel mai important moment pierzător de suflete al acestui început de secol. Dintre cei care s-au alăturat „amfitrionului de facto al manifestării” [2], ÎPS Daniel Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (ales între timp Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române) putem aminti pe ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Sibiului, ÎPS Teofan al Olteniei, pe Arhiepiscopul Albei ÎPS Andrei Andreicuţ şi pe ÎPS Teodosie Arhiepiscopul Tomisului. Deci se poate spune că există un curent antiecumenist în Biserica Ortodoxă şi că acesta este destul de puternic, în ciuda faptului că Patriarhul Daniel încearcă să minimalizeze acest lucru, ca şi opoziţia monahismului românesc, dealtfel.

Nici după poleiala festivistă care a îmbrăcat manifestările de la Sibiu lucrurile nu par a funcţiona cum şi-ar dori promotorii rătăcirii ecumeniste, nemulţumirile şi divergenţele răzbătând din declaraţiile unora dintre participanţi, chiar dacă acestea au fost îmbrăcate într-un limbaj diplomatic. Astfel, Episcopul Wolfgang Huber, preşedintele Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul în care este „abordată chestiunea botezului” spunând că „Bisericile noastre ar trebui să găsească o expresie comună, asumată de toţi şi care să-i atragă pe toţi cei care doresc să se apropie de credinţă” [3]. Cardinalul catolic Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine a căutat să atenueze duritatea afirmaţiei Papei Benedict al XVI lea care afirmase că Biserica Romei este „singura biserică deplină”, în timp ce Bisericile Ortodoxe nu sunt decât „biserici locale sau particulare”. Cardinalul Kasper a arătat că prin citarea documentului emis de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (varianta modernă a inchiziţiei) papa nu a vrut decât să „dovedească adevărul” şi a relevat că „diferenţele nu se referă la creştinism sau mântuire, ci la transmiterea corectă a mântuirii şi la biserica văzută” [4].

Însă, de departe, cel mai tranşant s-a arătat reprezentantul Patriarhului Alexei al II lea al Rusiei, ÎPS Kiril, Mitropolit de Smolesck şi Kaliningrad, care într-o conferinţă de presă a afirmat că: „Ne confruntăm cu o criză a mişcării ecumenice, cu o nouă sciziune a familiei creştine. Aceasta din cauza faptului că nu avem o percepţie comună asupra moralei creştine. Care este mesajul cu privire la păcat? Aceasta este o grijă majoră pe care vreau să o împărtăşesc cu dvs.” [5], adăugând că nu este sigur că îşi va pune semnătura pe documentul final al Adunării Ecumeniste de la Sibiu.

Document care cuprinde 10 recomandări, care va fi trecut în Carta Ecumenică şi constituie liniile directoare pentru Bisericile din Europa în următoarea perioadă de timp. Aceste zece recomandări sunt [6]:

1.Recomandăm reînnoirea misiunii noastre ca şi creştini şi ca biserici, de a îL proclama pe Hristos ca Lumina şi Salvatorul Lumii;
2. Recomandăm să se continue discuţiile privind recunoaşterea botezului, fiind conştienţi de importantele realizări pe această temă în mai multe ţări şi fiind conştienţi de faptul că această chestiune este strâns legată de înţelegerea euharistiei;
3. Recomandăm să se găsească modalităţi de a identifica experienţe care să ne unească: să ne rugam unul pentru celalalt, pelerinaje ecumenice, studierea teologiei în comun, iniţiative sociale şi diaconice comune, proiecte culturale şi sprijinirea vieţii societăţii pe baza valorilor creştine;
4. Recomandăm întreaga participare a întregului popor al lui Dumnezeu şi la această adunare, în particular să ţinem cont de apelul tinerilor, al bisericilor, al minorităţilor etnice şi al persoanelor cu dizabilităţi;
5. Recomandăm ca bisericile noastre să recunoască că migranţii străini nu sunt doar beneficiari ai grijii creştine, ci şi ei pot să joace un rol activ în viaţa bisericii şi în a societăţii. Să oferim o mai buna îngrijire pastorala migranţilor, celor care cer azil şi refugiaţilor şi să promovam drepturile minorităţilor etnice în Europa, în mod special al romilor;
6. Recomandăm să implementăm în continuare Carta Ecumenica ca un ghid stimulator pentru călătoria noastră ecumenică în Europa;
7 Recomandăm creştinilor din Europa să sprijine obiectivele de dezvoltare ale Naţiunilor Unite ca un pas urgent înspre stoparea sărăciei;
8. Recomandăm să aibă loc un proces consultativ care să pună accent pe justiţia ecologică în contextul schimbărilor climaterice. Recomandăm responsabilitate europeana pentru o evoluţie justă a globalizarii;
9. Recomandăm susţinerea iniţiativelor de anulare a datoriilor Africii şi un comerţ cinstit;
10. Recomandăm ca perioada între 1 septembrie şi 4 octombrie (2007 – n.red) să fie dedicata rugăciunii pentru protecţia Creaţiei şi a promovării unui stil de viata sustenabil care să combată modificările climaterice.

Manifestările s-au desfăşurat sub semnul luminii (masonice oare?). Astfel acestea au început şi s-au desfăşurat sub tematica „Lumina lui Hristos luminează tuturor. Speranţă pentru înnoire şi unitate în Europa”, iar încheierea s-a făcut sub sloganul „Sărbătoarea luminii”. Aceasta a presupus o defilare, cu iz păgân, cu torţe şi drapelele ţărilor participante şi cu toacă. Şocantă, de-a dreptul, este declaraţia organizatorului marşului, pastorul romano-catolic Attila Nagy, care a spus: „Această procesiune reprezintă intrarea Luminii în întuneric. Lumina este simbolul lui Hristos […]” [7].

Note:
[1]. Vezi Portalul Tineretului Creştin Ortodox din Republica Moldova: http://logos.md
[2]. Vezi „Cotidianul”, ediţia din 6 septembrie 2007.
[3]. Ibidem.
[4]. Ibidem.
[5]. Ibidem.
[6]. Vezi: www.romanialibera.ro
[7]. Vezi: www.ziare.ro