[cititi prima parte]

Grupul pentru Dialog Social: grup de presiune externă

Fireşte, încurajaţi de prestaţia lacunară – chiar dacă bine intenţionată – a senatorului Nicolae Cerveni şi de lipsa de replică a publiciştilor ortodocşi, au revenit în forţă mercenarii cunoscuţi, înregimentaţi în Grupul pentru Dialog Social (G.D.S.), grup care, în esenţă, este foarte „elitist“ şi care nu promovează un „dialog“ social, ci, dimpotrivă, face o insidioasă muncă de falsificare a valorilor şi de deturnare a opiniei publice. De aceea, G.D.S. reprezintă vectorul principal al războiului axiologic dus contra României. Pentru demonstraţie, dacă mai era nevoie, facem câteva exemplificări.

Gabriel Andreescu:

„În sfârşit, a treia temă şi mesajul de fond, necesitatea împotrivirii ferme la orice imixtiune externă în viaţa Bisericii Ortodoxe (şi, deci, a neamului românesc) – care ar repeta, spre exemplu, episodul retrocedării Bisericii «Schimbarea la Faţă». Afirmând: «Încă nu avem război între noi, dar avem dezbinare», Î.P.S. Bartolomeu ne dă să înţelegem, desigur, că Biserica Ortodoxă se pregăteşte de (ori pregăteşte) un război. (…) Ce poate fi mai expresiv pentru un profesionist al discursului despre iubire decât o frază de genul: «Îi invit să nu profite de smerenia ortodoxă». «(…) Atunci când e vorba de a apăra demnitatea adevărului lui Dumnezeu, stăm cu Crucea sus, cu fruntea sus şi în picioare».

Nu cred că s-ar mai putea adăuga ceva esenţial, acum şi în perspectivă, la mesajul Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Aceasta va lupta ca să fim (ca să rămânem) un neam ortodox, unde domneşte unitatea de conştiinţă, nu statul de drept. A spune că Biserica Ortodoxă luptă pentru confirmarea unei linii a lui Huntington, între noi şi civilizaţia de la Apus, constituie, totuşi, o eroare. Eroare, întrucât, după politologul american, linia ar urma arcul Carpatic, plasând Transilvania într-un spaţiu de altă natură decât spaţiul Răsăritean apărat de Î.P.S. Bartolomeu Anania“ [33].

Canonul 45 apostolic

Episcopul, presbiterul sau diaconul rugandu-se impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca numai, iar de a dat voie a lucra ca unor clerici, sa se cateriseasca.

Canonul 65 apostolic

Daca vreun cleric ori mirean va intra sa se roage in sinagoga iudeilor sau a ereticilor, sa se cateriseasca si sa se si afuriseasca.

Canonul 6 Sinod Laodiceea

Ereticilor sa nu le fie iertat a intra in casa lui Dumnezeu staruind ei in eres.

Canonul 32 Sinod Laodiceea

Nu se cuvine a lua binecuvantarile ereticilor, care sunt mai mult necuvantari decat binecuvantari.

Asaltul împotriva Ortodoxiei se duce printr-un război neloial, în care sunt folosite persoane de influenţă şi cu putere de decizie în justiţie şi factori administrativi. Un interviu reprodus prin bunavointa redactiei revistei Credinta Ortodoxa.

LEGERA PROPRIETATII a stârnit reacţii în întreaga ţară, dar mai ales în Ardeal. Urmărind cu interes emisiunile televizate ale av. Aurelian Pavelescu, pentru a afla unele detalii despre acest subiect am contactat şi unele persoane implicate în această problemă. În acest sens, Părintele Eftimie MITRA de la Schitul Ortodox Huta, judeţul Bihor, a binevoit a ne răspunde la câteva întrebări (Gabriel MEKEREŞ)

Mânăstirea Polovragi din judeţul Gorj va găzdui sâmbătă, 20 octombrie a.c., cea de-a cincea ediţie a “Adunării Tinerilor Creştini Ortodocşi din Oltenia”. La întrunirea de anul acesta sunt asteptati să participe circa 300 de tineri din judetele Dolj, Gorj şi Mehedinti, care activează în cadrul grupurilor creştine înfiinţate pe lângă parohiile din aceste judeţe.
Programul manifestării cuprinde participarea la Sfânta Liturghie şi la o serie de dezbateri şi discuţii pe grupuri şi în plen pe tema “Iubirea…nu cade niciodata”. Dezbaterile vor fi moderate de către Maica Siluana Vlad, stareţa Mânăstirii Jitianu şi regizorul Dan Puric, de la Teatrul National din Bucureşti.

Iata pozitia Sfantului Paisie Aghioritul (1924-1994) fata de ecumenism: “In probleme de credinta era neinduplecat. Avea o sensibilitate foarte mare in privinta Ortodoxiei, de aceea nu era de acord cu rugaciunile facute impreuna si cu comuniunea cu persoane neortodoxe. Spunea: “Ca sa ne rugam impreuna cu cineva, trebuie sa fim de aceeasi credinta”. Staretul rupea legaturile sau evita sa vorbeasca cu clerici care participau la rugaciuni comune cu eterodocsii. “Tainele” eterodocsilor nu le recunostea si sfatuia ca cei care vin la Ortodoxie sa fie catehizati bine inainte de a se boteza. A luptat impotriva ecumenismului si adeseori vorbea despre maretia si unicitatea Ortodoxiei, indemnat fiind de harul dumnezeiesc care salasluia in inima sa. Viata lui dovedea superioritatea Ortodoxiei. Pentru un timp Staretul, impreuna cu aproape toti parintii din Sfantul Munte, a incetat sa-l mai pomeneasca pe patriarhul Atenagora pentru compromisurile facute cu romano-catolicii. Dar aceasta a facut-o cu durere. “Ma rog la Dumnezeu, spunea el, ca sa ia zile din viata mea si sa le dea patriarhului Atenagora, ca sa se pocaiasca”. Despre monofiziti spunea: “Acestia nu spun ca nu i-au inteles pe Sfintii Parinti, ci spun ca Sfintii Parinti nu i-au inteles. Ca si cum ar spune ca ei au dreptate, iar Sfintii Parinti i-au inteles gresit”. A considerat ca este o hula impotriva Sfintilor Parinti scoaterea din cartile liturgice a textelor in care Dioscor si Sever sunt numiti eretici, propusa de unii ierarhi si teologi din Biserica Greciei. Spunea: “Oare atatia Sfinti Parinti care au avut iluminarea dumnezeiasca si au trait in aceeasi vreme cu ei, i-au inteles gresit si venim noi acum, dupa atatea veacuri, ca sa-i corectam pe Sfintii Parinti? Dar nici minunea Sfintei Eufimia nu o pun la socoteala? Oare si ea a inteles gresit tomul ereticilor?”. Fara sa urmareasca sa apara ca un marturisitor, prin felul sau insa, se impotrivea, vorbea si scria anumitor persoane bisericesti. “Biserica, spunea el, nu este corabia fiecarui episcop, astfel incat sa faca ce vrea el”. Impotrivirile lui erau intotdeauna insotite de multa rugaciune si dragoste pentru Biserica, dar si pentru cei care se abateau de la dreapta credinta, si porneau dintr-o ravna lipsita de patima, plina de discernamant si de iluminare dumnezeiasca.”

Silviu Aroneţ

ADUNAREA ECUMENISTĂ de la Sibiu, din luna septembrie a.c. chiar dacă nu a avut nici o relevanţă pentru unitatea Bisericii lui Hristos [1], cea „Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” a avut darul, cel puţin pentru vremurile apostate în care trăim, de a despărţi oile de capre. Şi a oferit prilejul de a face a face o serie de observaţii.

O primă o observaţie ar fi că finanţarea ereticei adunări s-a făcut (şi) din bani publici, din banii contribuabililor creştini ortodocşi. Astfel, Guvernul României, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, a pus la dispoziţia organizatorilor, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, respectiv Arhiepiscopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Alba Iulia şi Făgăraş, suma de 1.400 mii lei (deci aproape 1,5 milioane lei în monedă nouă, respectiv circa 500 mii Euro) din Fondul de Rezervă bugetară a Guvernului pe anul 2007 (vezi HG. Nr.423/09. 05. 2007, publicată în M. Of. nr. 315/11. 05. 2007). Deci, se poate spune că, fie cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă ortodocşii români au sponsorizat panerezia secolului.